Tatăl grijuliu

Tipa e cool. La vârsta studenției. Știe că arată bine. Stă degajată cu picioarele încrucișate pe o bancă și se bucură de ziua frumoasă de toamnă. Alături are o sticlă de apă plată, începută doar. Se uită atentă pe telefonul mare, unde momente din viețile altor oameni defilează rapid în ritmul în care degetele ei trec cu nerăbdare peste ecran. Oamenii din parc care trec pe alee îi aruncă priviri admirative.

El stă cu fata lui pe o bancă.

Privesc scena și îmi imaginez ce s-a întâmplat. El e la perioada critică din viață. Se simte încă tânăr, dar se apropie de punctul maxim și timpul parcă nu se mai întoarce, înaintează fără milă. Are deja părul alb, a mai luat câteva kilograme, deși în rest e în formă.

A ieșit cu o trotinetă, fata cu cu rolele. Trotineta îl face să se simtă activ și dinamic, ca acum 10-15 ani. Fata e la vârsta când nu prea mai e cool să ieși cu tata în parc. Au avut o scurtă discuție contradictorie, nimic nou, aceleași replici exersate, acum tac amândoi. Tăcerea se prelungește.

Fata se uită concentrată spre una dintre role. El întoarce privirea și rămâne cu ea agățată două bănci mai încolo, la fata cool. Gândurile îl poartă între trecut și viitor. Pentru câteva momente, timpul se oprește din marșul nemilos și rămâne suspendat…

Desigur, întreaga poveste e integral în imaginația mea. Poate nimic din cele de mai sus nu s-au întâmplat și omul doar a rămas cu privirea în gol, căzut pe gânduri. Cine știe?

  • Distribuie:

Sunt un fotograf amator căruia îi place uneori să spună și povestea din spatele imaginilor, așa cum am văzut-o sau cred eu că s-a întâmplat.

Lasă un răspuns